Un alt motiv al condamnării lui Nicolas Sarkozy?

Fostul președinte Nicolas Sarkozy a fost încarcerat la închisoarea La Santé din Paris în dimineața zilei de marți, 21 octombrie. În fața reședinței sale s-a adunat o mare de oameni, iar,  în ultimele săptămâni, în biroul său au intrat o mulțime de personalități politice.

Și alți președinți francezi, de la generalul de Gaulle și François Mitterrand, până la Jacques Chirac (care a fost, de asemenea, condamnat, dar la finalul vieții), s-au considerat deasupra legii. Însă nu au ajuns în situația lui Sarkozy. Până acum, Sarkozy a fost scutit de umilința unei pedepse cu închisoarea. De obicei, personaje de rangul său rămân în libertate până la audierea apelului lor. De data aceasta, va fi închis imediat, pentru a reflecta gravitatea infracțiunii sale.

De ce i-a impus instanța o pedeapsă draconică septuagenarului Sarkozy? Răspunsul este că s-a constatat că a fost implicat într-un „pact de corupție” cu un potentat străin, în acest caz dictatorul libian, colonelul Gaddafi.

O astfel de infracțiune depășește modelul comun al finanțării ilegale a partidelor. Un exemplu în acest sens, care implică utilizarea abuzivă a indemnizațiilor parlamentare ale UE, este interdicția primită de Marine Le Pen, cel mai popular politician din Franța, să candideze la următoarele alegeri prezidențiale. A fost un arivist lipsit de scrupule, dar alegerea sa, în 2007, a marcat un moment de cotitură în politica Franței, el venind cu promisiunea de a opri afluxul de birocrați și politicieni de stânga în administrație și de reduce infracționalitatea în marile orașe, pe fondul creșterii numărului de imigranți. În vidul lăsat de Sarkozy s-a auzit mult mai bine mesajul Marinei Le Pen, iar Sarkozy însuși a ajuns în ultima vreme să cocheteze cu Rasemblement National. Să fie pedeapsa primită de el si un mesaj pentru extrema-dreapta din Franța și din toată Eurpoa si pentru cei care caută sprijinul autocraților care nu sunt ”de partea bună a istoriei”? În vreme ce ajutorul autocraților ”buni” nu va fi motiv de trimitere în fața instanței și nici subiect de presă.

În această lumină, Paul Craig Roberts, fost înalt oficial american în administrația Reagan, scrie: ”Văd condamnarea sa pentru nereguli legate de finanțarea campaniei electorale ca pe o răsplată pentru altceva decât acuzația oficială. Sunt nedumerit și nu am citit nicio explicație despre motivul pentru care establishmentul, inclusiv Washingtonul, care l-a ales președinte al Franței după ce a fost primar timp de două decenii, s-a întors împotriva candidatului său”.

Mesajul oficial este ca de vină a fost corupția, o acuzație care ar putea fi aplicată majorității politicienilor care intră în arena publică pentru a-și servi carierele și averile, nu pentru a servi un „interes public” nebulos.

”Acuzația pentru care Sarkozy a fost condamnat este prea comună. Declarată de președintele curții că este de o „gravitate excepțională”, ea echivalează cu o promisiune de a ajuta Libia să-și restabili poziția în afacerile internaționale în schimbul contribuțiilor la campania politică. Nu este clar dacă acordul a fost vreodată pus în aplicare sau este ceva mai mult decât un presupus complot.

Schimbul de favoruri politice pentru contribuții la campanie este modul în care funcționează democrația. Curtea Supremă a SUA a legalizat dreptul grupurilor de interese de a cumpăra favoruri guvernamentale. Am putea considera că Sarkozy a încălcat o normă prin faptul că a tratat cu grupuri de interese străine, în loc de cele interne. Cu toate acestea, președintele Trump se laudă deschis cu cele 148 de milioane de dolari pe care Miriam Adelson, cel mai bogat evreu din America, le-a donat campaniei sale politice, împreună cu 67 de milioane de la Paul Singer și 64 de milioane de dolari de la Michael Bloomberg. În schimb, președintele Trump se ocupă cu sârguință de interesele Israelului.

În ceea ce privește traficul de influență, nu au fost aduse acuzații împotriva lui Biden, a fiului său Hunter sau a lui Bill și Hilary Clinton.

Întrebarea este este care este adevărata infracțiune a lui Sarkozy, cea care i-a adus o pedeapsă de cinci ani de închisoare în izolare?

Uneori remarc declinul Occidentului la nivelul lumii a treia, unde guvernul care vine îl urmărește penal pe cel care pleacă. Democrații au făcut tot posibilul să-l închidă pe Donald Trump, și ar fi reușit dacă nu ar fi fost reales. Acum, francezii au închis un fost președinte pe baza unor acuzații nebuloase. Tendința de a interzice sau aresta oponenții politici devine caracteristică țărilor occidentale”.

The post Un alt motiv al condamnării lui Nicolas Sarkozy? appeared first on Cotidianul RO.