SUA pot declara război Venezuelei. Va apăsa cineva pe trăgaci?

Președintele Donald Trump are mână liberă să lanseze atacuri militare asupra Venezuelei conduse de Nicolas Maduro. Senatul american a votat împotriva unei legi care l-ar fi obligat pe președinte să obțină votul Congresului pentru asemenea atacuri. Pe 6 noiembrie, legea a fost respinsă la limită, cu 51 de voturi împotriva și 49 pentru, pe linii partizane, cu doi senatori republicani trecând în tabăra democrată.

Votul a avut loc in timp ce Statele Unite au mobilizat o parte însemnată din flota militara în apele internaționale din apropierea Venezuelei și Columbiei, oficial pentru a combate traficul de droguri prin intervenții armate care au dus până acum al moartea a 65 de presupuși traficanți. Unii congresmeni și experți în drept internațional consideră însă ca este vorba despre execuții extrajudiciare, iar membri ai familiilor celor uciși spun că SUA atacă, de fapt, niște pescari.

În Marea Caraibelor se afla cum și un submarin nuclear și portavionul USS Gerald Ford, alături de mai multe distrugătoare și peste 10.000 de pușcași marini. Este cea mai mare desfășurare de forțe americane în regiune din ultimii 40 de ani.

Venezuela și lecția Libiei lui Gaddafi

Este ultimul pas dintr-o strategie de slăbire sistematică a regimului anti-american din Venezuela, începută în urmă cu mai bine de 20 de ani. La fel ca și Libia regimului Gaddafi, Venezuela regimului Maduro s-a bazat pe veniturile mari din exploatarea petrolului pentru a iniția proiecte regionale de amploare, mergând chiar până la crearea unei monede regionale, cât mai independentă de francul francez, respectiv de dolarul american. Și inițiativa panafricană a colonelului Gaddafi, și inițiativa ALBA (Alianța Bolivariană a Popoarelor pentru America) a lui Chavez au avut soarta legată de prețul petrolului. Deși membră OPEC și țara cu cele mai mari rezerve de petrol din lume, Venezuela nu a avut un cuvânt decisiv de spus în menținerea unei cotații mari a barilului și s-a prăbușit odata cu aceasta. După moartea lui Hugo Chavez, în 2013, regimul Maduro s-a zbătut între sancțiuni americane tot mai dure (mergând până la interzicerea cumpărării obligațiunilor venezuelene pe piețele internaționale), corupția internă, inflație (ajungând acum la aproape 700%), alianța făcută cu cartelurile drogurilor și o opoziția susținută de SUA. Circa o treime din populația Venezuelei a părăsit țara și a alimentat emigrarea masivă din America Latină spre SUA.

Toți ochii pe Marco Rubio

Acum, autorizarea președintelui pentru o acțiune militară și desfășurările de forțe americane sunt ultima etapă a acestei strategii de presiune. Toți ochii se îndreaptă spre un singur om – secretarul de Stat Marco Rubio, un politician care a declarat război regimului chavist din Venezuela încă de la începutul anilor 2000, imediat după venirea la putere a lui Hugo Chavez. ”Domnule președinte Donald Trump, aveți grija, pentru că domul Rubio vrea să vă păteze mâinile cu sânge”, a spus președintele Maduro, într-un discurs recent.

Inițial, actualul secretar de stat, fiul unor imigranți cubanezi sosiți în  SUA înainte de preluarea puterii de către Fidel Castro, a urmat linia obișnuită a SUA față de regimurile ostile din America Latină, acuzând Venezuela de nerespectarea statului de drept și a normelor democratice. Acum însă, administrația Trump se bazează pe acuzațiile aduse de justiția americană regimului Maduro, în 2020 – președintele Venezuelei și camarila sa sunt acuzați de trafic de droguri și narco-terorism. Acum, sub noua administrație Trump, chestiunea venezueleană nu mai este una legată de democrație, ci strict de aplicarea legii americane. ”Maduro nu este liderul legitim al Venezuelei; este o persoană care fuge de justiția americană, care subminează securitatea și îi otrăvește pe americani cu droguri, iar noi vrem să-l aducem în fața judecătorilor”, spune Tommy Pigot, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

Nimic din ce a oferit Venezuela nu l-a mulțumit pe Trump

The New York Times scrie că nu drogurile sunt miza operațiunii. ”În privat, responsabilii americani recunosc că obiectivul final este îndepărtarea lui Maduro de la putere”. ”Oficialii venezueleni au sperat că vor putea pune capăt tensiunilor cu SUA și au propus administrației SUA să participe la exploatarea petrolului și a altor bogății minerale ale tarii, iar discuțiile acestea au durat luni de zile”, scrie The New York Times. Președintele Maduro a fost de acord să renunțe treptat la naționalizarea  câmpurilor petroliere exploatate până acum 25 de ani de companiile americane, să primească în țara și avioane pline cu imigranți venezueleni expulzați din SUA. Iar Associated Press scria recent că oficialii de la Caracas ar fi propus chiar varianta retragerii de la putere a lui Maduro, înlocuirea sa cu vicepreședinta Delcy Rodriguez, care nu ar mai candida in 2031, când se va putea face trecerea finală la un nou regim, moment pe care ar trebui să-l aștepte laureata Nobelului pentru Pace, Corina Machado. Dar negocierile au fost întrerupte de Statele Unite.

Analiștii americani se întreabă unde se poate ajunge dacă nimic din ceea ce Maduro îi poate oferi lui Trump nu-l mulțumește pe cel din urmă. La război? La o retragere umilitoare pentru Trump din această politică a presiunii maxime? O operațiune militară de amploare în Venezuela, inclusiv cu trupe terestre, este respinsă de chiar baza electorală și presa pro-Trump, care nu vor o reeditare a campaniilor militare din Afganistan, Irak sau Siria. În schimb, există deschidere către lovituri chirurgicale decisive și presiune politică și economică maximă.

The Washington Post scrie că în Venezuela a fost reluată instrucția pentru 4,5 milioane de membri ai milițiilor regimului, dar președintele Maduro pare să mizeze mai mult pe cartea dreptului internațional, invocând încălcarea Cartei ONU de către Statele Unite, prin operațiunile militare împotriva unor ambarcațiuni civile. Maduro are parte de sprijinul Chinei si Rusiei în Consiliul de Securitate ONU, dar și de opinii critice la adresa SUA exprimate de experți ONU. Înaltul comisar pentru drepturile omului arată că atacurile americane asupra ambarcațiunilor venezuelene sunt „violări ale dreptului internațional”.

Schimbarea de regim afară poate duce la schimbare de regim acasă

Situația din largul coastelor Venezuelei este privita cu maximă îngrijorare pentru că o asemenea desfășurare de trupe nu a mai fost văzută în ultimele decenii. Și totuși, aceasta a fost normalitatea în regiune în cea mai mare parte a secolului 20. Trump nu face decât să reia vechea doctrină Monroe și să o aplice din nou – Statele Unite sunt hegemonul în emisfera vestica, iar asta nu înseamnă doar că alte mari puteri nu pot interfera cu interesele SUA aici, ci și că Washingtonul va corecta orice derapaj intern în țările din regiune care ar periclita interesele naționale americane. Asta s-a întâmplat chiar la începutul celui de al doilea mandat Trump, când președintele a amenințat cu preluarea controlului asupra Canalului Panama, dacă statul panamez nu va renunța la contractele prin care China ajungea să controleze porturile strategice.

Regimul lui Nicolas Maduro se mai ține doar în loialitatea liderilor armatei, în acțiunile la ONU ale diplomaților venezueleni susținuți de China și Rusia și mai cu seama în marile semne de întrebare pe care o acțiune militară americană în Venezuela le-ar ridica în legătură cu invazia rusă în Ucraina. Dacă Washingtonul poate interveni într-o țară din regiune, de ce Moscova nu ar putea face același lucru invocând o doctrina Monroe sui generis? În plus, argumentul american legat de traficul și producția de droguri in Venezuela poate fi contestat, pentru că pericolul numărul unu in SUA – fentanilul – nu este produs în Venezuela, ci în Mexic, cu precursori aduși din China. Cât privește cocaina, faptul că piața neagră americană plătește pentru ea și o consumă este la fel de condamnabil ca și faptul că sud-americanii o produc.

În vreme ce armada americana se adună în largul coastelor Venezuelei, The Spectator lansează un avertisment: Donald Trump nu trebuie să adopte aceeași strategie de intervenții brutale în America Latină ca și Ronald Reagan, ci mai degrabă o strategie similară cu cea din Europa războiului rece, de cultivare a unor alianțe cu tari pe care SUA să le ajute să prospere și care să devină un exemplu pentru statele din regiune. ”Obama, George W. Bush și Reagan au arătat că, atunci când America încearcă să dea jos alte regimuri, rezultatul este imigrație în masă care afectează Europa sau America. Iar astfel, schimbările de regim în străinătate încep să ducă la schimbări de regim acasă”.

The post SUA pot declara război Venezuelei. Va apăsa cineva pe trăgaci? appeared first on Cotidianul RO.