Protectorate, nu aliați

Președintelui Donald Trump îi plac acțiunile îndrăznețe și se ferește de conflictele de uzură. Îi plac demonstrațiile de forță limitate și nu vrea să vadă că sub conducerea mor militari americani. Operațiunea ucraineană împotriva flotei ruse de bombardiere strategice a năruit eforturile lui Trump de a de a media între Rusia și Ucraina, însă președintele SUA a apreciat această operațiune. A apreciata și prima lovitură israeliană împotriva Iranului, după cum a fost impresionat și de rachetele iraniene, care au solicitat la maxim bateriile Patriot americane. Trump îi apreciază pe cei care plătesc pentru propria lor securitate și îi urăște pe cei care așteptă ca securitatea să le fie oferită gratuit.

Acest lucru a fost vizibil la ultimul summit NATO, unde aliații au promis că vor oferi 5% din PIB pentru apărare. Marea Britanie a promis să cumpere avioane F-35 americane adaptate pentru arme nucleare – prima investiție britanica de acest fel de la finalul Războiului Rece. Însă Spania a refuzat să se angajeze să cheltuiască 5% pentru apărare. Spania nu este amenințată de Rusia, iar o serie de analiști preconizează o scindare a cheltuielilor aliaților NATO în funcție de zona geografică.

Aliații europeni și-au subliniat ”angajamentele suverane” de a susține Ucraina. Este o formulare foarte diferita de cea din 2022, când vorbeau despre bătălia tuturor pentru democrație care se duce în Ucraina. Acum, în 2025, declarația finală a summitului NATO nu mai pomenește nimic despre aderarea Ucrainei la NATO. În afară de pragul de 5% din PIB pentru apărare, care nu este unul obligatoriu, asumat prin tratat, la Summitul de la Haga nu s-a ajuns la nicio decizie importanta.

”Adevărul este că hegemonii nu au aliați; ei au protectorate. Imperiile normale și marile puteri normale au aliați și interese limitate bazate pe geografie. Imperiul Britanic era aliat al SUA la momentul apariției NATO; Imperiul Britanic mai avea atunci o armată comparabilă cu cea a SUA ca număr de militari și o putere de foc considerabilă. Alianțele se caracterizează printr-o relativa putere și independență în politica externă. Germania imperială și Imperiul Austro-Ungar nu erau egali, însă erau aliați. Marea Britanie și Franța de astăzi sunt aliați. Însă SUA și restul NATO nu sunt aliați”, scrie istoricul Sumantra Maitra, pemtru The American Conservative.

”Unele țări vest-europene, în special Franța (dar și Marea Britanie și Germania) au capacitatea de a executa acțiuni independente, însă nu au vrut să facă asta, cu excepția Franței în Africa. Restul țărilor NATO sunt protectorate. La fel și statele din Orientul Mijlociu. Nu există vreo provocare la adresa hegemoniei SUA în aceste regiuni.

Protectoratele sunt bune sau rele. Protectoratele bune sunt multiplicatori de putere. Hegemonul poate sări în apărarea lor când sunt amenințate sau atacate, dar hegemonul primește în schimb beneficii structurale pe timp de pace – materii prime, forță de muncă pentru industrie. Protectoratele rele sunt cele care vor să atragă hegemonul în propriile lor războaie. Cei mai mulți ”aliați” ai SUA sunt, prin definiție, protectorate rele.

Folosind termenul ”protectorat” în loc de ”aliat” este un lucru util, pentru că astfel apare limpede care dintre acești ”aliați” sunt benefici pentru SUA și care nu. În acest fel, țările care vor să aibă parte de protecția SUA vor ști că trebuie să se facă utile Americii. Și, tot în acest fel, vor fi descurajate țările care vor sa atragă SUA in rivalitățile lor etnice și regionale, cerând protecție atunci când ripostele din partea vecinilor devin inevitabile. A vorbi deschis despre ”protectorate” va împiedica apariția unui complex Electra în politica externă. Este o măsură reală, obiectivă și cuantificabilă de a stabili care țări sunt utile Americii și care nu. Iar oficialii din jurul lui Trump și presa ar trebui să folosească termenul ”protectorat”, pentru a influența mai mult deciziile de la Casa Albă.

Echilibrul între marile puteri este cea mai mare virtute a relațiilor internaționale. Este cea mai conservatoare poziție dintre toate – și în Europa de Est, și în Orientul Mijlociu. La polul opus, cea mai importantă cauză a instabilității sunt protectoratele nechibzuite care zădărnicesc eforturile de pace ale hegemonului”.

The post Protectorate, nu aliați appeared first on Cotidianul RO.