Pragmatism sau disperare politică în Germania?

Ultima soluție a lui Frank-Walter Steinmeier

Steinmeier a chemat la o luptă juridică împotriva extremismului de dreapta, fără a pomeni numele Alternativei pentru Germania (AfD), dar s-a referit de mai multe ori la acest partid și a adus în atenție soluția interzicerii partidelor extremiste, ca ultim resort. ”Constituția noastră este limpede: un partid care ia calea ostilității agresive față de constituție trebuie să se aștepte la posibilitatea de a fi interzis”. ”Opinia mea este că nu este suficient să ne adăpostim în fața furtunii și să așteptăm până trece. Nu avem timp de pierdut. Trebuie să acționăm. Democrația se poate apăra”.

Alți politicieni au susținut că interzicerea AfD ar putea avea efect de bumerang și ar transforma acest partid într-un soi de martir politic, ceea ce i-ar aduce și mai mulți simpatizanți. Marcus Soder, liderul Uniunii Creștin Sociale din Bavaria, aliatul istoric al creștin-democraților, a declarant că interzicerea AfD ”ar fi calea greșită”, măcar din cauza faptului că un eșec a acestui demers în justiție ar întări și mai mult partidul.

„Ocazia ratată” a președintelui

Tabloidul Bild salută decizia președintelui Steinmeier de a avertiza asupra ascensiunii AfD, dar scrie că discursul de pe 9 noiembrie a fost ”o ocazie ratată”. De ce? Pentru că nu a abordat niciuna dintre problemele presante care împing electoratul către acest partid. ”Incapacitatea puterii de a rezolva problemele economice, criminalitatea din rândul comunităților de imigranți a avut un rol mai important în ascensiunea acestui partid decât o tendință bruscă a germanilor spre extremism”, scrie Bild. În acest context, aplauzele primite de Steinmeier ”sunt mai mult o victorie pirică”, iar ”problemele oamenilor nu se rezolvă atunci când politicienii ridică și mai mult zidul în jurul partidelor de extremă dreapta”, scrie Bild.

ZDF se întreabă dacă președintele nu a depășit linia neutralității, luând în colimator Alternativa pentru Germania (fără să numească acest partid) într-un discurs comemorativ. Legea fundamentala a Germaniei nu impune o neutralitate strictă a președintelui, însă rolul său este unul tradițional nepartizan. Totuși, arată ZDF, până acum Curtea Constituțională din Germania s-a pronunțat în favoarea unor poziții ”creative” a președinților germani. Spre exemplu, instanța constituțională nu a dat câștig de cauza partidului extremist NPD, care, în 2014, l-a dat în judecată pe președintele de atunci, Joachim Gauck, după ce acesta i-a descris drept ”oameni nebuni” pe susținătorii partidului.

Doar Curtea Constituțională poate decide scoaterea în afara legii a unui partid. Parlamentul german nu poate decât să facă această propunere, iar pentru asta are nevoie de o majoritate. Este de notat că demersurile pentru interzicerea mult mai micului partid extremist NPD au eșuat de două ori.

Serviciul german de informații a deschis calea

În ultimele sale luni în fruntea guvernului de la Berlin, fostul cancelar Olaf Scholz a avertizat că demersurile pentru scoaterea AfD în afara legii trebuie cântărite foarte atent. Se întâmpla după ce serviciul de informații federal catalogase AfD drept ”partid extremist de dreapta”, o decizie susținută atunci de ministrul de Externe german, însă denunțată de omologul american Marco Rubio drept ”tiranie mascată”. ”Asta este democrația. Această decizie este rezultatul unei investigații extinse și independente pentru a ne proteja Constituția și statul de drept. Ultimul cuvânt îl va avea justiția independentă. Istoria ne-a învățat că extremismul de dreapta trebuie oprit”, a transmis atunci Ministerul german de Externe.

Discursul lui Steinmeier a vrut să reaprindă dezbaterea. Deputatul CDU Roderich Kiesewetter a primit mingea la fileu și a salutat declarațiile președintelui. ”Cer de mult timp o revizuire în cazul AfD, în lumina evaluării Oficiului Federal pentru Protecția Constituției și a acțiunilor vizibile a partidului împotriva ordinii liberal-democratice. Ar fi bine ca CDU să renunțe la poziția negativă față de această reevaluare a partidului”, a spus deputatul, pentru Handelsblatt, adăugând că ”există o serie de semne” că AfD vrea să elimine ordinea constituțională din Germania. Și din partea social-democraților vin semnale pentru reevaluarea AfD. ”Sper că coaliția își va da seama că AfD este o mișcare etnico-naționalistă care vrea să distrugă democrația noastră din interior”, a spus ministrul de interne al landului Turingia.

Disperarea partidelor tradiționale din Germania

Pe de altă parte, discursul președintelui Steinmeier este criticat pentru că ar fi expresia unei disperări. Partidul lui Steinmeier, SPD, este în declin evident. A avut doar doi cancelari în ultimii 25 de ani și a fost mai mereu vioara a doua a guvernării. Acum, partidul este cotat cu 15% din intențiile de vot și atrage în special pensionarii și beneficiarii protecției sociale. Pe de altă parte, AfD este un partid în ascensiune, cotat la 26% din intenția de vot, față de 22% la ultimele alegeri, chiar în 2025.

Apelul voalat al președintelui la interzicerea celui de al doilea partid din țară ca popularitate este greu de pus în practică. În perioada postbelică, Curtea Constituțională a interzis doua  partide, în anii 1950 – Partidul Comunist și Sozialistische Reichspartei Deutschlands. Erau partide care nu ar fi permis organizarea alegerilor, odată ce ar fi ajuns la putere, un motiv foarte clar pentru ca judecătorii să ia această decizie. În cazul AfD, o asemenea decizie ar fi greu de luat, pentru că nu există suficiente dovezi că partidul ar viola Constituția odată ce va veni la putere. În acest caz, discursul președintelui Steinmeier nu face decât să martirizeze AfD și să atragă și mai mult electorat de partea sa, așa cum s-a întâmplat și cu Donald Trump și aliații săi în Statele Unite, la fel cum se întâmplă în Franța cu Rassemblement National și Marine Le Pen.

O fractură Est-Vest

Pentru mai tinerii membri ai UE din Europa Centrala și de Est, discursul președintelui Germaniei este o reconfirmare a faptului că aderarea la UE pe parcursul anilor 2000 nu a însemnat doar aderarea la un model economic și social, ci și la unul politic și constituțional bazat pe paradigma membrilor fondatori – una a responsabilității pe care o poartă pentru ororile ultimului război mondial.

Modelul francez și german sunt cea mai clară expresie, prin ”frontul republican” împotriva extremei drepte care se creează la fiecare tur doi al alegerilor naționale și locale din Franța sau prin pactul nescris din Germania care împiedică extrema dreapta să ajungă sub orice formă la putere. Există o fractură însă între această paradigmă a unor țări în care dictaturile naționaliste au ajuns la putere prin vot liber și țările estice, unde regimul autoritar a fost impus de tancurile sovietice, în vreme ce naționalismul a devenit o formă de rezistență de la care se legitimează și acum, promovând viziunile eurosceptice.

Președintele Steineier a dorit să resusciteze ”democrația militantă”, care se poate autoapăra, și să redeschidă dezbaterea despre interzicerea partidelor extremiste. Pe fondul războiului din Ucraina și al mult invocatului ”război hibrid” al Rusiei, este un demers ce poate fi considerat legitim. Însă poate fi la fel de bine și reacția unui politician care nu știe cum să recupereze electoratul pierdut și cum să contracareze AfD la urne, nu în justiție. Iar această reacție poate duce mai degrabă la pierderea a noi alegători decât la marginalizarea rivalilor politici.

The post Pragmatism sau disperare politică în Germania? appeared first on Cotidianul RO.