Miliardele Rusiei din Europa: pârghie pentru pace sau pentru dezbinarea UE?

Utilizarea banilor băncii centrale a Rusiei ținuți de casele de compensație din Europa a marcat lucrările încă unui Consiliu European. La summitul de pe 21 octombrie de la Bruxelles nu s-a ajuns la o decizie privind identificarea statelor care se află sub cea mai mare presiune a migrației, nu s-a hotărât nici stabilirea anului 2040 ca termen pentru reducerea emisiilor de carbon cu 90% față de anul 1990. Energiile s-au concentrat pe ajutorul european pentru Ucraina și în special pe modul în care pot fi folosite activele ruse înghețate în Europa – peste 200 de miliarde de dolari.

Subiectul confiscării, sub o formă sau alta, a activelor ruse a fost amânat pentru Consiliul European de iarnă, în luna decembrie. Chestiunea a ajuns să fie considerată un simptom al incapacității UE de a acționa decis în momente cheie.

Situația a fost complicată și de un decret semnat de președintele Vladimir Putin, la începutul lunii octombrie, decret prin care se accelerează naționalizarea activelor companiilor occidentale care mai operează încă în Rusia. Este ceea ce Rusia numește ”măsură simetrică”, pentru că, susține ministrul de Finanțe Anton Siluanov, activele vestice din Rusia valorează cel puțin la fel demult cât activele ruse din Occdent. Spre exemplu, compania britanică BP a dorit să vândă, în 2022, participația de 20% la Rosneft (proaspăt sancționată de SUA), însă justiția din Rusia a blocat tranzacția. În acest fel, Rosneft a pus deoparte 20% din profitul său – peste 3 miliarde de dolari -, bani pe care acum pot trece în proprietatea statului, alături de cele 20% din acțiuni.

Abordarea legalistă a confiscării activelor ruse duce la o paralizare a deciziei în UE: confiscarea ar dar îndepărta investitorii non-occidentali de moneda euro, ar face ca Rusia să conteste în justiție confiscarea, încercările de a interzice instanțelor naționale sa judece acest caz ar reduce credibilitatea justiției. Întregul proces s-ar dovedi un cerc vicios, iar Kievul nu ar ajunge în posesia fondurilor pentru continuarea războiului.

O analiză publicată de Carnegie Russia Eurasia Center arată că temerile europenilor privind reducerea investițiilor în UE în cazul confiscării activelor ruse sunt exagerate, câtă vreme aceste active sunt înghețate începând din 2022, iar in acest interval nu s-a constat o hemoragie de fonduri din Europa. În al doilea rând, mai arată analiza Carnegie, confiscarea sub o formă sau alta a fondurilor Rusiei este inevitabilă, pentru că Europa nu are sumele necesare susținerii Ucrainei. În al treilea rând, întreaga afacere a activelor ruse se poate reduce și la o chestiune de responsabilitate colectivă a UE, care ar trebui să fie solidară cu Belgia, țara în care se afla majoritatea acestor active. În acest fel, dacă încercările de a folosi banii Rusiei nu vor avea succes, va exista nu doar un risc de întrerupere a finanțării pentru Ucraina, ci și un risc la adresa rațiunii de a fi a UE.

Lucrurile se văd altfel din perspectiva think Tank-ului conservator Quincy Institute, din SUA, care consideră că exista o modalitate mult simplă și sigură pentru a obține reparații de război din partea Rusiei. ”Întrebarea nu este dacă Rusia va avea acest la activele sale din Europa, pentru că ideea aproape generală este că acest lucru nu se va întâmpla. Întrebarea este în ce condiții va pierde Kremlinul acești bani, iar aici, indiferent de ce spun unii lideri europeni, Rusia are dreptul de a stabili soarta acestor bani”. Soluția, în opinia acestui think tank, este legarea soartei activelor ruse de încheierea războiului – banii vor fi alocați reconstrucției Ucrainei, conform unui acord de pace, iar o parte vor fi alocați reconstrucției teritoriilor ocupate de Rusia, cu condiția ca și Rusia să dezgehețe activele occidentale”.

Cu alte cuvinte, activele ruse din Europa trebuie văzute ca o pârghie pentru grăbirea procesului de pace; confiscarea lor al elimina această pârghie. De cealaltă parte, se consideră păstrarea activelor înghețate în Europa ar face ca valoarea lor să se reducă: cu cât rămân înghețate mai mult timp, cu atât Rusia va avea mai puțină nevoie de ele și cu atât se vor reduce șansele Ucrainei de a face față pe front.

Saga banilor cash ai Rusiei aflați în Occident a început imediat după invadarea Ucrainei. Decizia statelor UE de a îngheța fondurile băncii centrale a Rusiei (alături cu activele private ruse – cu o valoare însă mult mai mică) a fost relativ ușoară și timpurie, încă din primele luni ale războiului. Lucrurile s-au complicat când administrația SUA și Marea Britanie au început să facă presiuni pentru ultilizarea fondurilor Rusiei. Argumentul țărilor UE, susținut și de Banca Centrala Europeană, a fost că o confiscare a activelor ruse ar îndepărta investitorii străini de moneda euro, cu pierderi importante într-un moment în care Europa are nevoie de finanțare. Instituțiile financiare globale se bazează pe predictibilitate și pe reguli bine stabilite ale relațiilor pe piață, iar dreptul la proprietate este extrem de important.

În aceste condiții, s-a ajuns la o soluție de mijloc – activele rămâne ale Rusiei, însă dobânzile sunt confiscate de UE și folosite pentru a ajuta efortul de război al Ucrainei. În 2024, dobânzile acestea s-au ridicat la valoarea de aproape 7 miliarde de euro. Însă revenirea lui Donald Trump la Casa Alba și închiderea robinetului finanțării americane pentru Ucraina au făcut ca suma să fie insuficientă – Ucraina are nevoie de circa 100 de miliarde de euro anual pentru a se înarma și a ține pe linia de plutire sectorul bugetar. Nici UE și nici instituțiile financiare internaționale nu par să dispună de asemenea sume pentru a le împrumuta Kievului.

Urmarea a fost reluarea dezbaterilor despre confiscarea activelor ruse, iar una dintre variantele propuse a fost înlocuirea banilor cash ai Rusiei cu euro-obligațiuni (astfel încât UE să nu poată fi acuzată de confiscare), care apoi ar fi plătite Moscovei doar dacă Rusia va accepta să plătească reparații de război Ucrainei. Însă riscul pe piețele financiare asumat de UE nu dispare, iar Belgia este cea mai expusă, de unde și reticența premierului. Bart de Wever dorește ca golul care ar putea rămâne la casa se compensație belgiană Euroclear și costul proceselor care ar putea urma să fie împărțit între toate statele UE.

The post Miliardele Rusiei din Europa: pârghie pentru pace sau pentru dezbinarea UE? appeared first on Cotidianul RO.