Italia, spre o reformă a justiției ce amintește de cazul România și Poloniei

Pe 30 octombrie, Senatul italian a aprobat o reforma foarte controversată, dar o parte importantă a programului actualului guvern dominat de extrema dreaptă. Reforma justiției, carte trebuie aprobată printr-un referendum, pare să se transforme într-o bătălie politică. Reforma își propune să separe carierele judecătorilor și procurorilor, punând capăt posibilității, de trecere de la o funcție la alta. Practica aceasta, spun criticii reformei, este oricum rar întâlnită în Italia. Fiecare magistrat va trebui să își aleagă rolul la începutul carierei, și astfel, spun deputații puterii va fi garantată o mai mare imparțialitate între judecători și un echilibru mai clar între cei care judecă și cei care urmăresc penal. Opoziția susține că reforma riscă să slăbească parchetul și să reducă independența generală a sistemului judiciar.

Noile prevederi ar crea două cariere separate și ar stabili câte un organism de supraveghere pentru fiecare. Prin urmare, ar exista două Înalte Consilii ale Magistraturii separate, care ar înlocui actualul organism unic.

Controversele investigării magistraților – din Polonia și România, până în Italia

Mai importantă pare crearea unei noi Înalte Curți Disciplinare, cu competențe atât asupra judecătorilor, cât și asupra procurorilor, responsabilă cu impunerea de sancțiuni disciplinare magistraților, funcție exercitată în prezent de CSM. Curtea ar fi compusă din 15 membri numiți pentru un mandat de patru ani, care nu poate fi reînnoit. Înalta Curte Disciplinară și-ar alege președintele dintre judecătorii numiți de președintele țării sau aleși aleatoriu, dintr-o listă întocmită de Parlament, în sesiune comună. Deciziile sale ar fi definitive și nu pot fi contestate, aspect care a provocat o îngrijorare deosebită în rândul criticilor.

Curtea Disciplinară poate deveni un măr al discordiei, după cum s-a întâmplat în Polonia cu Camera Disciplinară de pe lângă instanța supremă, un organism creat de fostul regim Kaczynski și care a dus la o dispută cu Comisia Europeană, mergând până la înghețarea unei părți din fondurile de coeziune pentru Polonia. La fel s-a întâmplat și în România cu Secția pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție, care a existat între 2018 si 2022 și despre care Curtea de Justiție a UE a arătat că încalcă legislația europeană. În Italia, criticii reformei susțin că această Curte Disciplinară ar produce o lacună semnificativă a garanțiilor constituționale acordate tuturor cetățenilor, eliminând dreptul magistraților de a face apel  la Curtea Supremă in procedurile disciplinare.

Spre deosebire de cazul Poloniei si României, Comisia Europeană și Comisia de la Veneția a Consiliului Europei au emis declarații prudente, subliniind importanța menținerii independenței judiciare și îndemnând Italia să asigure transparența în cadrul viitorului proces de referendum.

O victorie a politicii asupra justiției?

Ca parte a acestei reforme, membrii celor două noi Înalte Consilii ale Magistraturii (CSM) ar fi aleși prin tragere la sorți. CSM-urile ar fi compuse dintr-o treime membri din mediul universitar și două treimi membri practicanți. Primul grup va fi selectat prin tragere la sorți dintr-o listă stabilită de Parlamentul întrunit în sesiune comună, în timp ce al doilea grup va fi selectat prin tragere la sorți dintre toți magistrații, judecătorii și procurorii.

Obiectivul declarat este de a reduce influența facțiunilor interne din cadrul Asociației Naționale a Magistraților, adesea acuzate că influențează numirile. Actuala putere arată că reforma va îmbunătăți responsabilitatea și eficiența în cadrul sistemului judiciar și va aduce un echilibru între puterea politică și sistemul judiciar, păstrând în același timp imparțialitatea.

Constituția postbelică a Italiei garanta independența magistraților, întărită la finalul anilor 1950, prin apariția Consiliului Superior al Magistraturii. Un efect anchetelor „Mani Pulite” de la începutul anilor 1990, a fost prăbușirea sistemului tradițional de partide din Italia. Cruciada împotriva corupției creat și imaginea, în special în cercurile conservatoare și de afaceri, că sistemul judiciar devenise o instituție cvasi-politică. De atunci, aproape toate guvernele au promis să „reformeze justiția”. Guvernele Berlusconi (2001-2011) au urmărit obiective similare, încercând să limiteze ceea ce au descris ca „magistrați politizați”. Cu toate acestea, reformele lor au fost diluate sau inversate din cauza opoziției publice și a constrângerilor constituționale.

De aici și euforia din tabăra puterii din Italia. În septembrie 2025, Meloni a descris proiectul de lege ca o modalitate de a „elibera sistemul judiciar de degenerarea creată de facțiunile interne”. În urma votului, ministrul de Externe, Antonio Tajani (Forza Italia), a spus că este „o zi istorică pentru Italia. Un omagiu adus lui Silvio Berlusconi și tuturor victimelor erorilor judiciare”, a scris el pe X.

În general, guvernul italian consideră că judecătorii și procurorii sunt prea partizani. În anii 2000, confruntat cu numeroase procese, Silvio Berlusconi i-a denunțat pe „judecătorii roșii”. Guvernul Meloni, a reușit acolo unde Berlusconi și administrațiile anterioare nu au reușit, pentru că are o majoritate parlamentară stabilă și pentru că s-a ferit să creeze imaginea unei reforme care urmărește răzbunarea partizană. Ministrul Justiției, Carlo Nordio, a contribuit la asta prin imaginea sa de procuror respectat si imparțial.

Dar se va face reforma din Italia în acord cu această imagine dată de guvernul Meloni? Și Giorgia Meloni are propriile dispute cu justiția și a acuzat deja în mod deschis ca magistrații obstrucționează prioritățile guvernului său. Printre cele mai recente litigii se numără o hotărâre împotriva înființării centrelor de refugiați în Albania. Or, reducerea imigrației este cartea cu care Meloni a câștigat alegerile.

Adversarii reformei

Reforma este criticată de judecători și procurori, care o consideră o amenințare la adresa independenței lor. Magistrații sunt susținuți de opoziție, care denunță o strategie autoritară a guvernului. Imediat după anunțul votului în Senat, joi, senatorii opoziției au afișat pancarte pe care scria: „Nu puterilor extinse”. „Scopul acestei reforme este de a slăbi independența sistemului judiciar și de a permite celor aflați la putere să își aleagă propriii judecători”, a declarat Elly Schlein, secretarul Partidului Democrat (centru-stânga), într-o conferință de presă organizată după vot. Matteo Renzi (Italia Vivia), deși este „în favoarea separării profesiilor”, critică „o reformă constituțională care este puțin mai mult decât un gest simbolic” și care „nu rezolvă niciuna dintre problemele cu care se confruntă sistemul judiciar”.

Un referendum aparent fără emoții pentru Meloni

În urma votului favorabil al Senatului, proiectul de lege constituțional a fost aprobat definitiv de Parlament, dar  acesta trebuie confirmat printr-un referendum. Guvernul intenționează să organizeze această consultare publică în primăvara anului 2026. Spre deosebire de un referendum pentru abrogarea unei legii, nu va fi necesar cvorum.

Conform sondajelor, dacă referendumul constituțional privind reforma justiției ar avea loc astăzi, votul „da” ar câștiga, cu 70%. Conform celui mai recent sondaj, realizat de Izi, o firmă de analiză și evaluare economică și politică, majoritatea alegătorilor (57,8%) recunosc că nu cunosc detaliile reformei judiciare, în timp ce 70,9% dintre cei mai informați alegători sunt în favoarea acesteia, iar 21,9% se opun acesteia. Giorgia Meloni, lidera celui mai stabil guvern italian din ultimele decenii, a declarat că ”referendumul va fi o consultare pentru reforma justiției, nu vor exista consecințe pentru guvern. Vom ajunge la sfârșitul mandatului și vom cere atunci să fim judecați pentru ce am făcut”.

The post Italia, spre o reformă a justiției ce amintește de cazul România și Poloniei appeared first on Cotidianul RO.