Greșelile făcute de România în relațiile cu Uniunea Europeană

1. -Principala greșeală a fost incompetența celor care au fost la conducerea României și a celor aleși să poarte negocierile, atât cele de preaderare cât și cele de aderare. Concret, nici guvernanții și nici negociatorii nu au știut care au fost scopurile pentru care s-a înființat UE, ce este UE, cum funcționează și care sunt posibilele câștiguri și mai ales care sunt posibilele pierderi pe care le va avea România după aderare.

2.-A doua mare greșeală a fost că România a folosit foarte puțini bani din fondurile gratuite oferite de UE în faza de preaderare. De exemplu Plonia a cheltuit toate fondurile ce i s-au oferit și a cerut încă și mai mulți bani pe care ia primit.

România ar fi trebuit să argumenteze că fiind așa de subdezvotată din punct de vedere al infrastructurii are nevoie de mari fonduri pentru a nu fi pusă în dezavantaj  enorm după aderare când v-a trebuie să facă față concurenței cu celelalte țări membre mult mai dezvoltate economic.

3.-A treia mare greșeală făcută de România a fost că autoritățile statului nu au desfășurat în cei 10 ani cât au durat negocierile o serioasă și vastă campanie de informare a poporului și mai ales a mediului de afaceri despre ce este UE, despre avantajele și mai ales despre pericolele inerente pe care le implică aderarea unei țări sărace, a unei țări eminamente agricolă la UE.

Nu numai că poporul nu a fost informat despre ce este și cum funcționează UE, nu a fost informat despre pericolele reale ce ne vor pândi nefiind informați despre ce este UE, dar poporul a fost mințit, i s-a indus in cap ideea că aderarea la UE este finalul unei mari bătălii pe care dacă o vom câștiga și vom adera, viața poporul se va schimba fundamental în bine, românii vor intra în Rai, ei nu vor mai trebui să muncească, ei vor scăpa de sărăcie, ei vor călători liber unde vor dori, ei vor trebui doar să -și facă rost de pahare, de cești mari, de mari polonicuri și vor merge pe malul apelor, a râurilor curgătoare și de acolo își vor lua smântâna, laptele și mierea de albine care va veni pe aceste râuri din UE.

Poporul român a fost mințit cu această falsă iluzie despre ce înseamnă aderarea la UE.

Poporului român nu i s-a spus că după aderare va începe o nouă eră   pentru noi românii, cu mari șanse de progres, dar că pentru a profita de această șansă oamenii trebuie să-și ridice rapid nivelul de calificare, unitățile economice vor trebuie să se reorganizeze, să devină mai eficiente, să facă față unor concurenți mai puternici, mai bine organizați, mai buni cunoscători ai mecanismelor de funcționare ale marii birocrații din UE.

Mai ales, guvernanții ar fi trebuit să spună țăranilor români adevărul despre Politica Agricolă Comună din UE, anume că deja de mulți ani, UE produce mai multă hrană decât are necesar, că țăranii cu pământuri de 2 sau 3 hectare,  fără tractoare și unelte agricole, cu doar 3 până al 10 vaci nu vor avea nici o șansă să reziste concurenței din UE.

Guvernanții de la București, dacă știau, trebuiau să spună țăranilor români că deja UE duce o politică de reducere continuă a subvențiilor pentru agricultură, pentru a reduce producțiile agricole nu pentru a le  crește cum sperau în neștiință țăranii români și incompetenții din guvernele de la București.

Tăranii români ar fi trebuit să fie informați despre marile ferme occidentale, cu producții uriașe, supertehnologizate, cu eficiențe enorme, cu specialiști și țărani foarte bine instruiți despre agricultură, despre economie, despre regulile UE, despre repararea mașinilor agricole etc.

Guvernele de la București nu au făcut nimic în acest fundamental domeniu al pregătirii poporului pentru viața de după aderare.

Din acest motiv eu am spus de multe ori și repet și azi și aici că România nu a fost pregătită să adere la UE.

Minunea s-a produs chiar azi când scriu aceste rânduri. Azi am citit următoarea afirmație făcută la Timișoara, tot azi, de președintele României, domul Nicușor Dan:

“Pentru că dacă vrem să fim foarte direcți, acum 20 de ani, când România a încheiat procesul de aderare, cred că România nu era pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. Și cred că nici Bulgaria. Dar decizia de a intra a fost o decizie corectă pe care Uniunea Europeană a luat-o, și vedem azi progresele pe care, după 18 ani de la aderarea efectivă, România le-a făcut. “[1]

Iată că după atât de mulți ani de când eu tot afirm că România nu a fost pregătită să adere la UE, președintele Nicușor Dan îmi dă dreptate.

Dar spre deosebire de mine care studiez UE de 55 de ani și am scris multe cărți despre UE, ce este și cum funcționează această organizație, președintele Nicușor Dan a tras o concluzie greșită când a zis în continuarea ideii corecte că România nu a fost pregătită să adere la UE, zicând că decizia UE de a ne accepta a fost una corectă fără să fim pregătiți.

Da, decizia UE de a accepta aderarea României la UE fără a fi pregătită a fost una bună din punct de vedere al celor 6 țări membre fondatoare și al altor câteva țări dezvoltate care au devenit membre înaintea României, dar primirea noastră fără a fi pregătiți a fost catastrofală pentru România.

Ideea că în 18 ani trecuți de la aderare ne-am dezvoltat este una neconcludentă, nu răsunde la întrebarea esențială: de ce am fost admiși dacă nu ne-am calificat, de ce au încălcat țările membre propriile lor condiții?

Răspunsul meu și a oricărui om informat despre ce este și cui folosește cel  mai mult UE este:

Dacă UE primește în rândurile sale o țară care nu esre pregătită înseamnă că nepregătirea este în favoarea țărilor care o primesc în organizație, nepregătirea este mai bună pentru ele decât pregătirea. Este o logică simplă și clară.

Toate țările lumii, mai ales cele din Africa, Asia și mai ales China, Vietnamul și alte țări care nu sunt membre ale UE s-au dezvoltat cu ritmuri uluitor de mari.

Faptul că ne-am dezvoltat  și noi în 18 ani nu poate fi un argument și pentru că nu ni se spune cu ce preț am făcut acest mic progres: cât de datori suntem acum, cât de mare este problema deficitului bugetar, cât de mare este balața negativă de ani și ani a comerțului exterior românesc, cât de multe milioane de români au fost alungați din țară în 18 ani, cât de multe unități economice au falimentat, cât de mari sunt profiturile companiilor străine care acționează în România, cât de mare este dezechilibru între băncile străine și cele românești care acționează în România, cât pământ fertil românesc mai este proprietatea românilor și cât este proprietatea străinilor, cât din resursele românești mai sunt exploatate de români și care este procentul celor care sunt exploatate de străini.

Nu ni se mai spune cum de s-a distrus complet toată rețeau de căi ferate a României, cum de porturile și șantierele românești sunt goale fără vapoare românești în folosire sau în construcție.

Nu ni se spune nici cum s-a dezvoltat de exemplu Polonia tot în 18 ani, sau alte țări precum Cehia, Slovenia, Ungaria etc.

Președintele României nu ne spune nici cât de mare este corupția azi în România pentru a vedea dacă am progresat sau nu și cu ce preț a fost acest progres.

Despre corupția din România și despre alte realități românești am aflat tot azi 30  septembrie dintr-un Raport al Departamentului de Stat al SUA partenerul nostru strategic.

Într-un articol semnat azi marți 30 septembrie 2025 de Daniel Groza și apărut în site-ul G4Media se arată:

“Corupția rămâne una dintre principalele vulnerabilități ale României, avertizează Departamentul de Stat al SUA în cel mai recent raport privind climatul investițional. Documentul critică atât corupția guvernamentală, cât și pe cea din mediul de afaceri, indicând serviciul vamal, autoritățile locale și instituțiile financiare printre cele mai afectate zone. În ciuda unor progrese, aproape 10.000 de dosare penale au fost închise în ultimii ani din cauza prescripției, iar investitorii americani reclamă birocrația excesivă și lipsa unui regim eficient de confiscare a bunurilor obținute ilegal.

…..

Studiul economic al OCDE din 2024 a avertizat că practicile corupte în anumite sectoare rămân răspândite și că progresele în dezvoltarea mecanismelor de descurajare a corupției sunt lente. Modificările anterioare ale legilor din domeniul justiției și presiunile exercitate asupra procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au slăbit eforturile de combatere a corupției.

Condamnările pentru corupție continuă să fie dificil de obținut, în parte din cauza problemelor legate de prescripția răspunderii penale. Între 2022 și 2025, 9.635 de dosare penale au fost închise din cauza intervenției termenului de prescripție a răspunderii penale.

Studiul economic al OCDE din 2024 a avertizat că practicile corupte în anumite sectoare rămân răspândite și că progresele în dezvoltarea mecanismelor de descurajare a corupției sunt lente. Modificările anterioare ale legilor din domeniul justiției și presiunile exercitate asupra procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au slăbit eforturile de combatere a corupției.

Condamnările pentru corupție continuă să fie dificil de obținut, în parte din cauza problemelor legate de prescripția răspunderii penale. Între 2022 și 2025, 9.635 de dosare penale au fost închise din cauza intervenției termenului de prescripție a răspunderii penale.“

Ar mai trebui făcute și alte analize pentru a putea concluziona cât mai exact cum și cât ne-am dezvoltat și cu ce preț în anii de după aderare, dar  ne oprim aici căci credem că am demonstrat destul că nu a fost bine pentru România că a intrat in UE fără a fi bine pregătită.

Recunoașterea făcută poate din greșeală de președintele Nicușor Dan că România nu a fost pregătită să adere la UE a dat naștere la reacții imediate din parte multor politicieni implicați în procesul de aderare care au sărit ca arși spunîndu-ne cât de mult s-a pregătit România pentru aderare.

Da, formal, legal și cu unele modificări instituționale România a făcut unele pregătiri pentru aderare. Nimeni nu neagă că s-au făcut unele pregătiri pentru aderarea României la UE.

Dar esențial, fundamental, în esența lucrurilor importante, România și românii nu au fost pregătiti pentru aderare.

Îndrăznesc să spun că, dacă suntem foarte serioși și cinstiți cu noi înșine, am putea zice că nici azi nu suntem cu adevărat pregătiți pentru a rezista concurenței din UE care ne-a făcut praf și pulbere.

Eu, când afirm că poporul român nu a fost pregătit pentru aderarea la UE mă refer la forma mentis a poporului, la mentalitatea necesară a o avea și noi românii după ce am devenit parteneri în UE cu națiunile care au mentalitatea de stăpâni ai lumii,  la faptul că poporul nu a fost informat despre  ce mentalități au viitori noștrii parteneri de dialog și de negocieri zilnice din UE, despre pericolele potențiale dar reale din UE, despre dezavantajele pe care le va avea România și mare parte a poporului dacă aderăm la UE  fără să fim pregătiți mental a face față concurenței cu 6 națiuni foste mari puteri coloniale ale lumii, adevărații conducători ai UE, țările cele mai dezvoltate economic din Europa. (Atunci și Marea Britanie era în UE).

Prin aderarea noastră la UE românii au devenit colegi cu 6 națiuni foste stăpâne ale lumii, toate cu mentalități de stăpâni, cu mentalități dominatoare.

Noi românii din perioada de preaderare și apoi din perioada de aderare ne-am poziționat greșit, nu ca viitori parteneri, nu ca egali cu națiunile foste puteri coloniale, ci ca viitoare slugi a acestor națiuni și țări.

Până nu ne schimbăm mentalitatea de slugă, până nu căpătăm încredere în forțele proprii nu vom putea față față cu adevărat procesului decizional și vieții din UE.

Condiția unei posibile însănătoșiri  comportamentale este recunoașterea poziției noastre slugarnice de până azi și dorința, precum și voința eliminării acestei poziții și a acestui comportament jalnic și atât de dăunător nouă.

Această mentalitate de slugă, de oameni care ascultă pe alții, de executanți, nu de stăpâni, nu de colegi, nu de egali, explică faptul că România nu a profitat de poziția de membru a UE în nici unul dintre anii de după aderare.

4.-A patra  mare greșeală făcută de România față de UE a fost modul catastrofal în care reprezentanții noștrii au negociat aderarea, condițiile și termenii de aderare. Cei aflați la putere s-au grăbit cu aderarea să se poată lăuda că ei ne-am băgat în UE și pentru ca apoi poporul să-i aleagă tot pe ei, să-i lase din nou la putere. Cei aflați la putere în perioada de negociere au preferat să fie slugarnici cu cei de la UE și nu s-au bătut pentru a obține cele mai corecte și bune condiții de aderare pentru România.

Să nu se supere nici Adrian Năstase și nici Călin Popescu Tăriceanu, cei doi foști prim miniștrii care au condus guvenele României în anii negocierilor de aderare de adevărurile pe care noi le relevăm. Cei doi, care sunt oameni foarte inteligenți, ar trebui să-și recunoască și greșelile nu să se tot laude cu merite care luate la bani mărunți pot fi văzute și ca greșeli fundamentale, dacă nu chiar mai mult de atât.

Noi, poporul român, avem dreptul să fim supărați pe ei și pe alții pentru suferințele și pierderile pe care ni le-au cauzat prin graba încheierii  prea rapide a negocierilor de aderare și prin greșelile făcute sub conducerea lor de negociatorii direcți pe diferite domenii  în cei 10 ani cât au durat aceste negocieri.

5.-A cincea mare greșeală făcută de România în relațiile cu UE a fost aceea că România, în nici unul din anii de după aderare, nu a folosit fondurile gratuite primite de la UE dar a continuat să se împrumute cu dobânzi tot mai mari de la bănci străine și de la poporul român.

6.- În fine, a șasea mare greșeală făcută de România în relațiile cu UE a fost faptul că nici la Reprezentanța nostră de la Bruxelles și nici în sutele de comitete de negociere ale Consiliului de Miniștri România nu a trimis reprezentanți calificați profesional, patrioți, curajoși, demni, ci  a trimis incompetenți și slugarnici.

În concluzie trebuie să spunem trei idei.

Noi nu avem de ce să criticăm UE pentru că România nu a obținut toate avantajele pe care ar fi putut să le obțină ca țară membră a UE.

UE nu a fost gândită, înființată, nu funcționează și nu este condusă  azi de cei cinci mari membrii fondatori pentru ca să facă bine poporului român care între timp a emigrat și muncește ca slugi în aceste țări, iar mulți dintre cei rămași acasă au pierdut iubirea pentru muncă.

UE a fost înființată pentru ca fostele puteri coloniale europene să nu-și piardă locul la masa decidenților mondiali, să nu-și piardă influența lor asupra lumii după ce ele și-au pierdut coloniile și să își ajute proprii cetățeni să nu sărăcească.  Aceste două obiective și motive pentru care s-a înființat UE au fost spuse clar în Declarația de la Messina din 3 iunie 1955. Iată primele 3 paragrafe ale acestei Declarații:

“The governments of the Federal Republic of Germany, Belgium, France, Italy, Luxembourg and the Netherlands believe the time has come to take a new step on the road of European construction. They are of the opinion that this objective should be achieved first of all in the economic sphere. (Guvernele Republicii Federale a Germaniei, Belgiei, Franței, Italiei, Luxemburgului și Țărilor de Jos cred că a sosit timpul  să întreprindă noi pași pe drumul construcției Europene. Ele cred că acest obiectiv trebuie realizat în primul rând în domeniul economic).

They believe that the establishment of a united Europe must be achieved through the development of common institutions, the progressive fusion of national economies, the creation of a common market, and the gradual harmonization of their social policies. (Ele cred că acest obiectiv trebuie realizat prin dezvoltarea unor instituții comune, o fuziune progresivă a economiilor naționale, crearea unei piețe comune și armonizarea politicilor sociale ale lor).

Such an agenda seems indispensable to them if Europe is to preserve the standing which she has in the world, to restore the influence and her prestige, and to improve steadily the living standard of the population. (O astfel de agendă pare indispensabilă pentru ele dacă Europa dorește să-și mențină statutul pe care l-a avut în lume, să-și restabilească influența și prestigiul său și să îmbunătățească nivelul de trai a poporului). “

Pentru țările fondatoare ale celor 3 organizații supranațioanale care au pus bazele UE Europa însemna de fapt uniunea celor 6 țări. Aceste țări, mai ales cele 5, foste puteri coloniale, doreau ca prin integrarea lor să-și mențină statutul dominant în lume și fostul lor prestigiu pierdut odată cu pierderea imenselor teritorii coloniale și cu apariția după cel de al doilea război mondial a 2 mari super puteri: SUA și URSS.

Aderarea ulterioară a altor țări la UE nu a fost menită decât să ajute aceste 5 țări să-și realizeze obiectivele menționate în cel de al treilea paragraf citat mai sus din Declarația de la Messina. Aceste țări au spus lumii ce doresc să facă și care este scopul urmărit de ele. Dacă alții nu citesc ce au spus aceste țări și dacă alte țări devenite între timp membre și ele ale UE nu-și urmăresc și ele interesele lor naționale vinovate sunt doar aceste țări.

România este cea mai păgubită dintre țările aderente și asta, repet, doar din vina conducătorilor ei și a poporului care a ales, tolerat și nu  a controlat și nu a înlăturat pe reprezentanții săi care nu au promovat interesele țării.

Deci primirea de către țările conducătoare ale UE a României în UE nu s-a făcut să ne fie nouă mai bine, ci să devenim o piață de desfacere pentru mărfuri tot mai multe produse de companiile lor, o piață de unde să-și recruteze ingineri, medici, savanți și muncitori pentru țările lor și o piață pentru băncile și capilalurile  lor. Punct.

Dacă reprezentanții României ar fi negociat în cunoștință de cauză și  cu bună credință aderarea și dacă națiunea și economia românească ar fi fost pregătite cât mai bine pentru aderare, am fi putut profita și noi mai mult de calitatea de membru a UE.

Și dacă după aderare am fi  participat activ, demn, inteligent și nu slugarnic la procesul decizional și ne-am fi promovat interesele naționale cum au făcut alte țări membre am fi fost mai câștigați și noi prin aderare.

Nefăcând aceste lucruri am cules doar firimituri de pe urma aderării și am pierdut aproape tot ce mai aveam ca proprietăți în România.

Când președintele Nicușor Dan zice că ne-am dezvoltat și noi după aderare se referă probabil la aceste firimituri căzute de pe masa stăpânilor.

Repet mereu și mereu. Noi românii nu putem și nu avem nici un motiv legal și moral să criticăm țările fondatoare și alte țări membre care conduc azi UE și care și-au promovat interesele lor naționale mai bine decât România și au profitat de incompetența și slugărnicia reprezentanților României în negocierile zilnice din UE.

În orice organizația internațională unele țări sunt conducătoare și profită din plin de avantajele oferite de acea organizație și alte țări membre pierd mult sau obțin avantaje minore. Așa a fost de când este lumea și așa va fi cât va mai exista lumea aceasta.

Soluția României este ca poporul să se trezească și să-și controleze pe cei care acționează în numele ei, pe cei care o vând, o trădează  sau doar din incompetență și slugărnicie o păgubesc.

Recomand o scurtă,  o minimă bibliografie pentru cei care fiind în neștiință ar fi gata să mă critice

Este vorba de Fabula Lupus și mielul scrisă de marele scriitor francez  Jean de La Fontaine, (1621- 1695) acum aproape 400 de ani.  Iată fabula:

Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Un lup flămând, în drumul lui,
Ajunse-n preajma mielului.
– Cum de cutezi să-mi tulburi băutura? –
Răcni atunci, spre el, cu toată gura.
Te pedepsesc, să ştii, pentru-ndrăzneală.
– Dar, zise mielul cu sfială,
Nu-i cazul, dacă mă gândesc,
Să fiţi atât de mânios.
Uitaţi-vă că mă găsesc
Cu douăzeci de paşi mai jos
Pe cursul apei şi n-am cum
S-o tulbur eu acum…
– Ba, însuţi tu o tulburi, zbieră cumplita fiară
Şi cu un an în urmă m-ai şi făcut de-ocară.
– Pe-atunci, îi spuse mielul, n-am putut
Să fac ce-ai zis, căci nu eram născut.
Şi încă sug la sânul mamei, doară…
– E fratele-ţi, de nu eşti tu!
– Nici el nu e acela, nu –
Căci frate n-am. – Atunci, e unul dintr-ai tăi.
Vă ştiu eu cât sunteţi de răi;
Nu mă cruţaţi, cu anii,
Nici voi, nici câinii, nici ciobanii.
Zicând acestea, lupul înşfacă mielu-ndată,
Îl duce-ntr-o pădure-adâncă
Şi, fără nici o judecată,
Îl mănâncă…

Cei care nu pot citit toate rândurile ar trebui să citească măcar primul rând care în limba lui Fontaine zice:La raison du plus fort est toujours la meilleure. Adică, tradus simplu, fără rime, ar suna așa: Rațiunea celui mai puternic este tot deauna cea mai bună.

Această fabulă arată că și azi după 400 de ani cei puternici au mereu dreptate și judecata lor, a lupilor, a celor mari și tari este mereu cea mai bună, chiar dacă se termină prin mâncarea de către lupi a mieilor.
Nimic nou sub Soare.

[1] Nicușor Dan, Discurs la Timișoara, Cotidianul, 30 septembrie 2025.

The post Greșelile făcute de România în relațiile cu Uniunea Europeană appeared first on Cotidianul RO.