Trump-Xi: un armistițiu pentru pregătirea luptei

Aparent, întâlnirea celor doi președinți, pe 30 octombrie, la Busan, a fost una foarte călduroasă și a adus rezultatele așteptate. Trump l-a numit pe Xi „prietenul său”, un „președinte foarte distins și respectat” și „un mare lider al unei țări mărețe”. Trump a spus că se așteaptă ca cei doi să „aibă o relație fantastică pentru o perioadă lungă de timp”. În timpul discursului de deschidere, Xi a vorbit despre un sentiment „cald” la revederea lui Trump. El a prezentat cele două puteri drept „parteneri și prieteni” capabili să se ajute „reciproc să reușească și să prospere împreună”. Xi a declarat că „dezvoltarea Chinei merge mână în mână cu viziunea dumneavoastră de a face America din nou măreață”.

Trump a spus că întâlnirea a fost un ”mare succes”, adăugând că SUA vor reduce tarifele vamale pentru produsele din China de la 57%, la 47% în următorul an (este vorba despre o reducere cu 10% a tarifelor punitive de 20% impuse Chinei pentru ca exporta precursori ai fentanilului, care ia viața a sute de mii de americani în fiecare an), China va importa ”cantități uriașe” de soia din Statele Unite,  Iar Beijingul va continua să exporte minerale critice – ”asta este foarte important”, a spus Trump, după întâlnire, la bordul Air Force One.

După aceste anunțuri, bursele asiatice s-au liniștit, prețul petrolului a scăzut ușor, iar investitorii au răsuflat ușurați, pentru că amenințările cu tarife americane de 100% pe produsele ”made in China” nu mai sunt de actualitate. Însă asta este pentru moment. Chiar președintele Trump a spus-o: ”Vom negocia un acord în fiecare an însă cred ca acordul va tine mult, mult peste un an” și va fi extins.

Războiul din Ucraina: ”Am discutat, dar nu putem face prea multe”

Cei doi lideri au discutat despre exporturile americane de soia, însă nu au vorbit nimic despre situația Taiwanului. Nu au discutat nimic nici despre cele mai moderne cipuri produse de Nvidia, necesare inteligentei artificiale și dorite de China. Xi nu a ratat ocazia de a-l corecta pe Trump atunci când a spus că Beijingul nu a avut niciun rol in încheierea scurtei confruntări dintre Thailanda și Cambodgia.

Discuția despre războiul din Ucraina nu adus multe rezultate. ”Am discutat mult despre asta”, dar ”nu putem face prea multe”, a concluzionat Trump. ”Vom lucra împreună pentru a vedea dacă putem face ceva. Am ajuns la ideea că cele doua tabere sunt prinse în luptă și uneori trebuie să-i lași să lupte, este o nebunie, dar asta ne va ajuta și vom coopera în ce privește Ucraina. Nu putem face prea multe”. Iar cât privește sancțiunile secundare pentru importurile de petrol de la Rosneft și Lukoil (unde marile companii chineze au oprit importul din Rusia), cei doi lideri au discutat la fel de mult cât și despre Taiwan – deloc. ”Nu am discutat despre petrol. Am vorbit despre cum să punem capăt războiului”.

China a știut să joace cartea resurselor

Având în vedere aceste declarații – marea majoritate făcute de Trump in la bordul Air Force One, unde s-a grăbit imediat după despărțirea de Xi, fără vreo declarație comună în fața presei – întâlnirea de la Busan pare o reușită doar dacă ținem cont de contextul extrem de tensionat în care a avut loc, după impunerea unor tarife de 145% pentru produsele chineze (urmată de o replică a Chinei, cu tarife de 125% pentru produsele americane) la momentul ”Zilei Eliberării, in aprilie. A urmat ”armistițiul” tarifar din luna mai, cu reducerea tarifelor americane la 30% și apoi creșterea lor ca sancțiuni pentru exporturile chineze de precursori ai fentanilului.

Întâlnirea de la Busan dintre Trump și Xi a fost precedată de săptămâni întregi de escaladare a tensiunilor comerciale, de amenințări americane cu tarife de 100%, de controlul strict al exporturilor chineze de minerale critice, care a strangulat activitatea marilor companii din Europa și America. Au urmat apoi discuții intense între echipele de negociatori americani si chinezi, care au ajuns la acordurile anunțate acum de cei doi lideri, separat, fiecare în drumul lui spre casă, după o întâlnire de doar o oră și jumătate. A fost departe de satisfacția arătată Trump că Xi a încheiat ”un acord pentru toate”. Poate că liderii de la Taipei au răsuflat ușurați că Taiwanul nu a fost inclus in acest ”tot”, însă, pe de alta parte, piețele financiare și marile companii vestice rămân îngrijorate de perspectiva reluării conflictului comercial.

Xi a comparat relația dintre China și SUA cu ”o navă uriașă” și i-a cerut omologului american să ”mențină cursul” pentru a trece de ”vânt, valuri și provocări”. China, acum cu un PIB cu 30% mai mare decât al Statelor Unite în termenii parității a puterii de cumpărare, a fost singura țară care a creat ”valuri” și a ”provocat” SUA la creșterea bruscă a tarifelor vamale americane, iar aceasta a dus la o furtună economică în întreaga lume. Apoi, după un ”armistițiu” de 90 de zile convenit în luna mai, China a jucat o carte care pare câștigătoare – monopolul mineralelor critice (China deține 60% din resurse și, mai important, 90% din capacitatea globală de rafinare). Cât de rare sunt pământurile rare? Câteva sute de miligrame se găsesc în fiecare lopată de pământ, oriunde. Marea problema este separarea acestor elemente și rafinarea lor, iar legislația de mediu din Occident face dificil acest lucru, China a lut startul mai repede, are monopol în tehnologie, precum și în specialiști. Este o cursă asemănătoare celei a Europei în raport cu Rusia privind  reînarmarea și revenirea la serviciul militar obligatoriu – presupune timp, infrastructură, șoc economic.

Arctica și stâncile din Marea Chinei de Sud, mai periculoase decât un război economic

Riposta americană a venit pe calea tarifelor, însă, cel puțin în relația cu China, amenințarea cu tarifele pare să se fi banalizat. De aceea, SUA au recurs la negocierea unor acorduri pentru extragerea și rafinarea de minerale critice chiar în Asia: cu Thailanda, Cambodgia, Myanmar, plus Australia, Japonia. Iar faptul că semnarea acestor acorduri cu state din vecinătatea Chinei, dependente comercial de China, s-a făcut în zilele premergătoare întâlnirii cu Xi Jinping nu este întâmplător. La fel și anunțul făcut de președintele Trump, cu câteva ceasuri înainte de a se vedea cu Xi – că SUA vor construi un submarin nuclear pentru Coreea de Sud, pe lângă mai vechiul pact AUKUS pentru construirea și transferul tehnologiei pentru submarinele nucleare în Australia. Si nu căzut bine pentru China nici anunțul lui Donald Trump, destinat Rusiei, privind reluarea testelor nucleare americane, după mai bine de trei decenii.

Apoi, China rămâne pe mai departe în strânsoarea ”lanțurilor de insule” – de la Kurile, în nord, până la coastele Indoneziei și Maleziei, în sud – concepute încă de la începutul Războiului Rece, pentru a limita extinderea maritimă și comercială chineză. Beijingul revendică insule, atoli și recifuri și construiește insule artificiale în Marea Chinei de Sud, pentru a ieși din această strânsoare care îi amintește de ”secolul umilinței”. În 2010, China a intrat în dispută cu Japonia privind suveranitatea asupra insulelor Senkaku, parte din același ”prim lanț”; atunci, China și-a folosit pentru prima dată arma pământurilor rare. Acum, China este în competiție cu aliații SUA pentru a-și extinde influența în micile state insulare din Pacific, o adevărată cursă în care China încheie acord cu Insulele Solomon, Australia ripostează prin acorduri cu Tuvalu sau Papua Noua Guinee, președintele Franței oferă mai multă autonomie Noii Caledonii în cadrul republicii, iar premierul Marii Britanii cedează republicii Mauritius arhipelagul în care se afla baza militară Diego Garcia. Toate aceste insule exotice fac parte din ”lanțul al treilea” și propusul ”lanț al patrulea” (vestic, în Oceanul indian) pentru îndiguirea expansiunii chineze.

La întâlnirea Xi-Trump de la Busan nu s-a amintit despre Taiwan și despre Marea Chinei de Sud. Or, de la o stâncă sau un recif din aceasta zonă, spun mulți analiști și strategi occidentali și asiatici, va izbucni un nou conflict care să testeze reacția SUA și a aliaților. Mai mult, nimic din negocierile și informațiile de dinaintea întâlnirii Trump-Xi nu a lăsat să se înțeleagă că a fost abordat războiul rece din zonele reci – competiția pentru ruta comerciala arctică, precum și pentru resursele de acolo, unde parteneriatul (fie el și de conjunctură) dintre China și Rusia grăbit de războiul din Ucraina este unul amenințător pentru Occident. Și nici măcar problema arzătoare la acest moment a mineralelor critice nu și-a găsit la Busan decât o rezolvare temporară – de pe un an pe altul, după cum a spus președintele Trump.

Sarcină dificilă pentru o Europă vulnerabilă

Fata împietrită a lui Xi Jinping nu lasă să se înțeleagă că în Coreea de de Sud a avut loc un summit SUA-China de nota 12 pe o scara de la 1 la 10, după cum spunea Donald Trump, grăbindu-se spre Washington. Într-adevăr, este un semnal bun că Trump a confirmat o vizită în China, la începutul anului viitor; tot el a fost ultimul președinte care a vizitat China, în 2017; în rest, întâlnirile din aproape ultimul deceniu între liderii Chinei au fost in marja summiturilor unor forumuri internaționale, la fel și acum, la Busan, la summitul Cooperării Economice Asia Pacific (APEC).

Summitul China-SUA din Coreea de Sud nu a dus la o pace, ci doar la un armistițiu tactic, prin care beligeranții încearcă să câștige timp pentru refacerea strategiei și a forțelor. Negocierile s-au purtat doar în domeniile în care se putea atinge un minim progres, asupra celorlalte părțile căzând de acord ca nu sunt de acord. Rezultatele pozitive ale întâlnirii se adresează mai degrabă audienței interne – că este vorba de fentanil și soia, în SUA sau de eliminarea Taiwanului din discuții, în China. Fractura dintre SUA si China rămâne, la fel cum rămâne de luat și greaua decizie a Europei de a alege una dintre tabere sau misiunea aproape imposibila a Europei de a menține un echilibru delicat de pe poziția unei economii care a pierdut startul in înalta tehnologie și are prețuri ale energiei care îi reduc grav productivitatea.

The post Trump-Xi: un armistițiu pentru pregătirea luptei appeared first on Cotidianul RO.