ANALIZĂ Ieșirea lui Trump din Ziua Cârtiței. Summitul ratat de la Budapesta care ar putea intra în istorie

Summitul planificat la Budapesta  între cei doi lideri pentru a găsi o soluție la războiul de agresiune al rușilor în Ucraina a fost amânat pe termen nedeterminat, după ce respingerea de către Moscova a unei încetări imediate a focului în Ucraina a umbrit eforturile de negociere la care spera Casa Albă.

Mai mult, Kremlinul refuză orice încetare a focului care nu include recunoașterea controlului rusesc asupra întregii regiuni Donbas.  Așa că, după cum notează The Guardian și Reuters, Trump a considerat că „nu vrea o întâlnire irosită” și a apăsat pedala de frână în relația cu Putin.

Dar nu s-a oprit aici, Trump a schimbat și viteza, a întors mașina și a accelerat spre regimul de la Kremlin cu primele sancțiuni majore americane împotriva Rusiei de la revenirea sa în funcție, sancțiuni care sunt aplicabile imediat și care deja produc efecte internaționale.

„Putin refuză să oprească acest război absurd. Sancționăm cele două mari companii care finanțează mașina de război a Kremlinului”, a spus Scott Bessent, noul secretar al Trezoreriei SUA.

La modul concret, SUA au înghețat toate activele Rosneft și Lukoil din America și interzic companiilor și persoanelor americane orice afaceri cu acestea. Mai mult, Washingtonul amenință și cu sancțiuni secundare băncile străine, inclusiv din China, India sau Turcia, care continuă să intermedieze vânzarea petrolului rusesc.

Cu alte cuvinte, Trump a lovit direct în coloana vertebrală a economiei rusești, adică sursa directă a miliardelor care țin armata lui Putin pe front pentru a produce oroare în Ucraina.

Trump a atacă pe două fronturi

Sancțiunile impuse de Trump au atât un impact financiar, cât și unul psihologic. De ce? Pentru că după luni de zile în care a fost prea tolerant cu Putin, Trump vrea să arate că poate fi imprevizibil și dur cu liderul de la Kremlin, condamnat pentru crime de război de Curtea Penală Internațională. 

Așa cum remarca o analiză a celor de la BBC News, „Groundhog Day-ul diplomatic” dintre cei doi pare să fi luat sfârșit: de data asta, nu mai e vorba de un joc de gesturi care generează percepții pentru publicul intern, ci de o presiune reală pe conductele de bani care alimentează războiul.

Pentru cine nu știe, expresia „Groundhog Day diplomatic” e inspirată din celebra comedie americană „Groundhog Day” (Ziua cârtiței) , în care personajul principal trăiește aceeași zi la nesfârșit, oricât ar încerca să schimbe ceva. 

Aplicată la relația dintre Trump și Putin, formula se aplică perfect pe tiparul repetitiv al relației dintre cei doi: aceleași apeluri telefonice, aceleași promisiuni de dialog, aceleași anunțuri despre summituri istorice care nu duc nicăieri. Adică o buclă de gesturi și declarații care par să se repete fără progres real, adică o rutină diplomatică în care Washingtonul și Moscova mimează apropierea, dar rămân blocate în neîncredere reciprocă și calcule strategice opuse.

De altfel, Moscova vede summiturile ca pe oportunități simbolice de legitimare internațională, nu ca pe momente reale de negociere. În timp ce Trump caută o victorie rapidă de imagine, Putin joacă pe termen lung, mizând pe oboseala Occidentului și pe diviziunile din tabăra occidentală. La modul cel mai concret, Kremlinul e cel care dorește să-l atragă pe Trump în acest tip de repetitie nesfârșită a întâmplărilor, în care nimic nu se schimbă cu adevărat, dar fiecare tabără pretinde că a câștigat ceva.

Presa de stat rusă dă vina pe Europa și pe mass-media occidentală pentru „blocarea” summitului Putin–Trump

Evident, rușii au găsit vinovatul: presa de stat rusă, controlată la milimetru de regimul autocratic de la Kremlin, a acuzat țările europene și mass-media occidentală pentru blocarea pregătirilor summitului planificat între Vladimir Putin și Donald Trump la Budapesta, un summit care trebuia să urmărească încheierea războiului din Ucraina.

Potrivit jurnaliștilor de la The Moscow Times, postul de televiziune de stat rusesc Channel One și-a deschis ediția de miercuri, 22 octombrie, dedicată posibilului summit Trump-Putin de la Budapesta, citându-l pe ministrul de externe ungar Péter Szijjártó, care ar fi spus că „elita europeană pro-război și presa ei fac tot posibilul pentru a împiedica desfășurarea summitului Rusia–SUA”.

Totuși, publicația de investigații Agentstvo a observat că în materialul difuzat de Channel One, referirea lui Szijjártó la „elita pro-război” a fost modificată intenționat pentru propagandă prin adăugarea cuvântului „europeană”, deși șeful diplomației ungare nu a folosit niciodată acest termen.

Citatul original al lui Szijjártó suna astfel: „Elita politică pro-război și presa ei se comportă întotdeauna în acest fel înaintea unor evenimente care ar putea fi decisive între război și pace.”

În plus, comentând vizitele președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Bruxelles și Londra, unde liderii europeni urmau să se reunească în cadrul Consiliului European pentru a susține Kievul, postul Rossia 1 a afirmat în mod propagandistic că Occidentul ar dori „să înghețe” războiul, în loc să negocieze o pace durabilă, pentru că „nu se concentrează pe cauzele profunde ale conflictului”. 

Care sunt cauzele profunde ale războiului lui Putin? 

În modul cel mai cinic cu putință, Moscova susține că „rădăcinile” invaziei sale pe scară largă în Ucraina includ aspirațiile Kievului de a adera la NATO și la UE, presupusele încălcări de către NATO ale angajamentelor de a nu se extinde spre est și presupusa discriminare exercitată de Kiev împotriva vorbitorilor de limbă rusă din estul Ucrainei.

Dar ceea ce Moscova numește „rădăcinile războiului” sunt, în realitate, un construct propagandistic menit să justifice un act de agresiune planificat și executat cu sânge rece. Ideea că Ucraina ar fi provocat invazia prin dorința de a adera la NATO și la Uniunea Europeană este o inversare cinică a cauzei și efectului. 

Kievul a vrut să se apropie de Occident tocmai pentru că se simțea amenințat de Rusia, nu invers. Niciun stat suveran nu cere voie unui vecin să-și aleagă partenerii strategici, iar ideea că NATO ar fi „trădat” promisiuni de neextindere este o invenție fără suport documentar. Istoricii, diplomații și arhivele arată limpede: nu a existat niciodată un acord formal între Moscova și Occident care să interzică extinderea alianței.

Cât despre așa-zisa „discriminare împotriva vorbitorilor de rusă”, ea este unul dintre cele mai eficiente mituri cultivate de Kremlin pentru a alimenta resentimente și a construi o justificare morală pentru invazie. 

Ucraina este o țară bilingvă prin natura ei, iar majoritatea etnicilor ruși din est au trăit liber, fără restricții culturale, până în momentul în care propaganda rusă a transformat identitatea lingvistică într-o armă politică. Nu NATO i-a împușcat pe civilii din Mariupol, nu Uniunea Europeană a bombardat Hersonul și Harkovul, ci regimul de la Kremlin, care se ascunde după un pretext ideologic despre „apărarea lumii ruse”. În fond, „rădăcinile” invaziei nu sunt geopolitice, ci imperiale: Rusia nu suportă ideea că o fostă țară pe care a controlat-o în timpul URSS și în anii de după prin politicieni corupți ca Viktor Ianukovici refuză să mai trăiască în umbra sa.

În plus, cererile teritoriale ale Moscovei, pe care Ucraina ar trebui să le cedeze pentru o presupusă pace, sunt considerate de Kiev și de marea majoritate a comunității internaționale drept o încălcare fundamentală a dreptului internațional, a Cartei ONU și a suveranității Ucrainei, pe care Rusia însăși s-a angajat să o respecte prin Memorandumul de la Budapesta din 1994, în schimbul renunțării de către Ucraina la arsenalul său nuclear.

Europa și Ucraina au primit o gură de oxigen de la Trump 

Revenind la anularea summitului Trump–Putin și impunerea sancțiunilor SUA împotriva Rusiei, ei bine, reacția a fost dublă. Pe de o parte, liderii UE au salutat decizia americană ca pe o reechilibrare a puterii, o dovadă că Washingtonul e dispus să acționeze dincolo de retorică. Pe de altă parte, a apărut teama de reacția în lanț a piețelor internaționale în legătură cu prețul petrolului.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a salutat decizia, făcând în plus referire la propriul pachet de măsuri pregătit de UE: interzicerea importurilor de gaz natural lichefiat (LNG) rusesc până în 2027, blocarea flotei „fantomă” de petroliere care ocolesc sancțiunile și limitarea circulației diplomaților ruși în spațiul Schengen.

Dar nu toți europenii au motive să sărbătorească. Pentru Viktor Orban, cel care spera să fie mediatorul unei păci istorice, săptămâna a fost un coșmar. După cum scrie CNN, premierul ungar, care visase să demonstreze că „drumul spre pace trece prin Budapesta”, se trezește acum prins între sancțiuni americane și un colaps energetic iminent.

Ungaria, care depinde în proporție de 92% de petrolul rusesc, devine victima propriilor calcule geopolitice. Iar pe fondul sancțiunilor americane, Orban a anunțat deja că guvernul său „lucrează la modalități de a ocoli restricțiile”. O declarație care, mai remarcă jurnaliștii de la CNN, ar putea deveni primul test al seriozității lui Trump în aplicarea propriilor sancțiuni.

Conform unui raport întocmit de Center for the Study of Democracy (CSD) și al Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA), achizițiile de petrol din Rusia i-au adus Kremlinului peste 5,4 miliarde de euro – echivalentul a 1.800 de rachete Iskander-M.

Sancțiunile lui Trump sunt o sabie cu două tăișuri

Decizia lui Trump nu e doar o manevră de politică externă. E și un test economic intern. De ce? Pentru că lovitura dată industriei petroliere ruse poate destabiliza piețele globale. 

Iar Trump știe că o creștere bruscă a prețului barilului riscă să se întoarcă împotriva lui, adică să ducă la creșterea prețurilor la carburanți, transport și alimente, iar toate astea ar reaprinde inflația în economiile occidentale abia stabilizate după criza energetică din 2022–2023.

Există, desigur, și varianta „nucleară” despre mulți se feresc să vorbească: ideea ca SUA să inunde piața globală cu petrol, pentru a prăbuși prețurile și a sufoca economia rusă. Însă, așa cum indică experții internaționali în energie, lumea energiei nu funcționează ca un întrerupător.

Iar deschiderea rezervelor strategice, accelerarea extracției interne și creșterea exporturilor ar necesita timp, investiții și stabilitate. În plus, un preț prea mic al petrolului lovește chiar în producătorii americani și în bugetele statelor petroliere din SUA.

Da, pe termen scurt o astfel de strategie ar tăia oxigenul financiar al Rusiei. Dar pe termen mediu, ar destabiliza întreaga piață globală, ar provoca reacții din partea OPEC+, iar China și India ar profita cumpărând petrol rusesc la discounturi uriașe.
Și, paradoxal, într-un astfel de haos, tot Putin ar putea ieși în avantaj, pozând din nou în liderul „rezistent la presiunea Occidentului”.

„Trump joacă o carte riscantă, dar necesară,” mai consemnează corespondentul BBC Steve Rosenberg. Riscantă, pentru că lovește într-un sistem economic interdependent, și necesară, pentru că doar printr-o presiune reală asupra finanțării războiului poate fi forțat Kremlinul să se așeze la masa negocierilor.

Evident, nu e momentul să ne facem iluzii, căci sancțiunile nu aduc pacea de mâine, dar pot schimba logica războiului: de la ofensiva militară la ofensiva financiară. Iar dacă schimbarea lui Trump va fi consolidată și prin alte sancțiuni, ei bine, Budapesta ar putea să rămână în cărțile de istorie nu ca locul unui summit ratat, ci ca momentul în care America lui Trump a început, în sfârșit, să-l bată pe Putin la propriul său joc.

În rest, pentru Putin, anularea summitului bilateral cu Trump de la Budapesta e o lovitură de imagine, în timp ce pentru Viktor Orban, e o înfrângere diplomatică și economică, după cum sugerează în GMF.com analistul politic Daniel Hegedus. 

Pe de altă parte, pentru Europa, schimbarea la față a lui Donald Trump e un test de coeziune și de rezistență la șantajul energetic al Kremlinului, iar pentru Washington e momentul în care retorica de „dealmaker” a administrației MAGA de la Casa Albă trebuie dublată de coerență strategică în strânsă coordonare cu aliații in UE și Ucraina lui Zelenski.

The post ANALIZĂ Ieșirea lui Trump din Ziua Cârtiței. Summitul ratat de la Budapesta care ar putea intra în istorie appeared first on Cotidianul RO.