O nouă Ialta prinde contur

Pentru a asigura pacea în Orientul Mijlociu, a fost nevoie de războaie în altă parte. Acordul de creare a unui stat palestinian influențează multe alte negocieri geopolitice, inclusiv Ucraina, Venezuela și alte locuri aparent improbabile. Asistăm la o Ialta modernă. Așa cum Roosevelt, Churchill și Stalin au modelat lumea pentru ca cel de-al Doilea Război să se poată încheia, astăzi Trump și Putin se implică într-un mare târg pentru împărțirea lumii de astăzi. China este și ea implicată.

„Superputerile desenează astăzi harta lumii, dar accentul nu se pune doar pe granițe, deși negocierile se referă la teritoriu – real și virtual. Este vorba despre control. Europenii și țările mai mici pot critica acest lucru cât poftesc, dar superputerile nu cer părerea nimănui altcuiva. Superputerile încearcă să împiedice un conflict cinetic. Ei încearcă să evite o confruntare nucleară”, scrie Pippa Malmgren, fost asistent special al președintelui George W. Bush, membră a Council on Foreign Relations.

Angajamentul dur pentru pace in Orientul Mijlociu este o piesă dintr-un mare târg mult mai mare care urmărește să asigure o pace durabilă între și chiar în interiorul superputerilor. Deci, ne putem aștepta să vedem mai multe acorduri de pace în locuri precum Ucraina, între SUA și Rusia în sens mai larg și între SUA și China. Încrederea președintelui Trump în urma summitului de la Sharm el Sheik a fost atât de mare, încât a declarat cu încredere că „nu va fi al treilea război mondial”. Cum poate fi atât de sigur? Răspunsul este că scena este deja pregătită pentru următorul mare acord de pace – Ucraina.

Nu este neapărat vorba despre un acord între SUA și Rusia, deși sper asta se îndreaptă atenția presei. Mai degrabă, SUA și Rusia convin împreună cu privire la pașii pe care îi va face fiecare: SUA să-și reducă statul profund. Rusia își va închide rețelele de crimă organizată din America Latină. Atât Rusia, cât și China cred că inamicul lor nu sunt Statele Unite, ci facțiunile din cadrul establishment-ului american care operează independent sau în opoziție cu Trump. Atât timp cât Trump părea ar pierde lupta internă, Rusia a presat pe frontul din ​​Ucraina, iar China a adoptat poziții mai dure. Dar, acum, când Trump își doboară adversarii interni, Rusia și facțiunile din China devin o sursă de informații pentru Trump.

Cine sunt oponenții interni ai președinților americani? Ei bine, Trump îi are în prezent ca oponenți pe foștii șefi ai foștilor șefi ai CIA, NSA și FBI, pe care i-a aliniat pentru potențiale procese pentru presupusă trădare și răzvrătire. Chiar dacă procesele din sala de judecată sunt tergiversate sau nu pot avea loc (mulțumită închiderii guvernului, care a închis și Curtea Supremă deocamdată), Trump le judecă în instanța opiniei publice, publicând tot mai multe dovezi ale acțiunilor acestor oficiali de a răsturna sau submina un președinte american ales. Trump l-a prins deja pe liderul mișcării Neocon, John Bolton, care a fost acum inculpat de un mare juriu. Acum, echipa Trump lansează atacul legal asupra ANTIFA, care este acum desemnată drept „organizație teroristă internă”. Oamenii lui Trump cercetează legăturile financiare între elementele străine, ANTIFA și ONG-uri, în special cele susținute de George Soros și în special cele care au fost implicate în stimularea războiului din Ucraina și împotriva stabilității interne în SUA. Acuzația este că Soros a cheltuit cel puțin 80 de milioane de dolari pentru a instrui și a sprijini organizațiile naționale să folosească „violența extremă” împotriva lui Trump și a politicilor sale. Beneficiarii acestor finanțări neagă că acesta a fost scopul.

Toată lumea așteaptă să vadă dacă Trump va porni atacul asupra fostului președinte Obama și asupra lui Hillary Clinton. Hillary Clinton l-a lăudat pe Trump pentru acordul de pace palestinian, dar continuă să-și încurajeze adepții să se alăture organizațiilor care i se opun lui Trump. Obama și-a încurajat susținătorii să mobilizeze împotriva lui Trump. Necazurile legale ale altor oponenți continuă să se adune – de la Letitia James, până dosarul ”insurecției” de pe 6 ianuarie, participanții din FBI, cei care au creat dosarul Russiagate etc. Este un război civil intern care se desfășoară în instanțe și în politică.

Ca răspuns la eforturile lui Trump de a-și înlătura oponenți din Statul Profund, Rusia pare să reducă din condițiile pentru pace în Ucraina, propunând cedarea unor teritorii din Sud în schimbul întregii regiuni Donețk. Moscova a revenit cu propunerea pe care Nikita Hrușciov i-a făcut-o președintelui John F. Kennedy în 1963 de a construi un „Pod/Tunel al Păcii” în Arctica care să lege SUA și Rusia.

Trump stabilește și el liniile roșii. Este una clară în ceea ce privește Finlanda. Recentele sale întâlniri foarte vizibile cu președintele finlandez și transferul în Texas al expertizei finlandeze în construcția de spărgătoare de gheată sunt un semnal clar pentru Rusia că Finlanda și, în general, nordicii/Scandinavia nu trebuie să fie atinși. Președintele Finlandei l-a susținut lui Trump, spunând: „Donald Trump este „singurul care îl poate forța” pe liderul rus Vladimir Putin la masa de negocieri privind războiul din Ucraina”. Merită ca Rusia să aibă un control mai mare asupra Ucrainei, cu prețul pierderii capacității de a-i intimida pe vecinii din nord? Probabil că da.

The post O nouă Ialta prinde contur appeared first on Cotidianul RO.